Tranziția de la fetiță la femeie – Când și cum s-a produs această tranziție pentru mine?

Reading time : 2 min

Warning: strpos() expects parameter 1 to be string, array given in /home/r76664morg/public_html/wp-includes/shortcodes.php on line 218

Warning: preg_match_all() expects parameter 2 to be string, array given in /home/r76664morg/public_html/wp-includes/shortcodes.php on line 227

Warning: array_intersect(): Argument #2 is not an array in /home/r76664morg/public_html/wp-includes/shortcodes.php on line 228

Written by admin



Această tranziție se realizează în ani, uneori o simți subtil, alteori te lovește în față, dar cu siguranță este un proces complex pentru orice femeie care te scutură, te maturizează, te bagă în ceață și te luminează în același timp.

Pentru mine cred că acest proces încă se manifestă, nu sunt convinsă dacă știm cu adevărat când el se termină sau dacă se termină, la nivel teoretic, mă gândesc că atunci când faci pasul de la femeie la mamă, e ultimul hop în conturarea statutului emoțional de femeie, dar repet e o opinie teoretică și după cum știm de cele mai multe ori teoria nu se regăsește în practică. Cert este însă că îmi amintesc când această tranziție a început să se manifeste la mine, a fost după vârsta de 20 de ani, până atunci am jucat rolul non-șalant al adolescentei, al fetiței rebele și boeme. Mai târziu am păstrat boemitatea, dar am început să îmi pun o serie de întrebări existențiale legate de câștigarea independenței, de a fi pe picioarele proprii, de a mă desprinde de plasa de salvare numită părinți și școală. Odată cu aceste întrebări, au apărut și răspunsurile care m-au aruncat într-un nou context de viață, în care nu mai primau studiile și petrecerile studențești, ci cariera și căpătarea unui loc și a unei voci în societate. Primele semne la mine au fost cele vizuale, cele mai ușor de recunocut, deoarece am început să mă îmbrac diferit, mai serios, mai matur. La acest capitol am trăit o furtună de emoții, nu mai știam cum vreau să mă îmbrac, cum îmi place să mă îmbrac, ce mă reprezintă, mi-a luat ceva timp până mi-am echilibrat stilul vestimentar, combinând stilul nebunesc și rebel al adolescentei cu eleganța adusă de procesul de maturizare.

Schimbarea de stil vestimentar a venit și cu schimbarea de comportament și de gândire, devenisem mai responsabilă și mai asumată în acțiunile mele și drept urmare aspectul vizual simțea nevoia să exprime asta.

La nivel emoțional această tranziție este ușor confuză, pentru că te pune în fața unei serii de contradicții cu tine însăți. Majoritatea contradicțiilor vin odată cu procesul de maturizare, care aduce schimbări în preferințele tale, de la cele mai banale, precum: aș iesi în club, dar prefer mai bine să ies doar la o cină, vreau la festival, dar parcă vreau într-un resort să mă relaxez, vreau să acționez impulsiv, dar stai! ia să gândesc bine ce urmează să fac ș.a., până la unele mai complexe unde vorbim de time-management și productivitate. Personal la acest aspect eu am realizat într-o zi că pentru fetița din mine timpul era ceva relativ, dar pentru femeia din mine timpul devenise foarte prețios.

Ca fetiță cred că îți dai voie să ai scuze față de tine, să fii iresponsabilă, însă ca femeie îți iei frâiele vieții tale și devi responsabilă de acțiunile și rezultatele tale. Această independență pe care o ai ca femeie vine cu o serie de responsabilități,dar și cu o mare libertate. Fiecare etapă are clar plusurile și minusurile ei, dar parcurgearea lor aduce evoluție, experimentând, învățând și schimbându-ne, creștem emoțional și mental și devenim din ce în ce mai capabile să ne manifestăm potențialul la maxim.